Totul despre lentilele de contact

Indicatorul lentilelor de contact inversate

O gravare (tăietură) în lentila de contact arată dacă aceasta este așezată pe dos. Gravarea poate fi sub formă de numere sau litere. Aceasta face ca manevrarea lentilelor de contact să fie ușoară și împiedică aplicarea lentilelor de contact în mod greșit. De exemplu, atunci când așezați lentila de contact pe degetul dvs. și priviți din lateral, ar trebui să vedeți numerele “1–2–3” în ordinea corectă. Dacă lentila este pe dos, veți vedea numerele “1–2–3” în ordinea greșită.

Materialul lentilelor de contact

În prezent, cele mai multe lentile de contact sunt fabricate din următoarele materiale:

• Hidrogel
• Silicon hidrogel-varianta mai modernă, care are o permeabilitate mai mare la oxigen și este o combinație de hidrogel și silicon, care asigură proprietățile lentilelor moi și dure. Rezultatul fiind lentile cu formă stabilă.

Dezvoltarea materialelor din care sunt fabricate lentilele de contact este un proces continuu. Pe lângă practicabilitatea producției, este necesar să se mențină calitatea proprietăților mecanice și chimice ale lentilei, inerția biologică, toleranța, rezistența la depunerea sedimentelor, întreținerea ușoară și transparența (materialul nu trebuie influențat de pH-ul lacrimilor, luminozitatea, hidratarea și deshidratarea între fiecare clipire, etc.).

Lentile de contact moi

Materialul de bază pentru producerea de lentile de contact moi este HEMA. Acest metacrilat permite creșterea conținutului de apă și prin urmare permeabilitatea la oxigen a lentilelor de contact din valoarea inițială de 40% până la aproximativ 80%. În prezent, există o nouă generație de lentile de contact moi care utilizează silicon hidrogel. Acest material este utilizat pentru a produce lentile de contact pentru purtare continuă, datorită permeabilității ridicate la oxigen. Dezavantajul lentilelor de contact moi este predispoziția de a produce depuneri. Lentilele de contact moi moderne au fost inventate de un grup de chimisti cehi conduși de omul de știință Otto Wichterle.

Silicon Hidrogel

Silicon hidrogel este cel mai recent material pentru producerea de lentile de contact, care oferă o mai bună permeabilitate la oxigen comparativ cu hidrogelul obișnuit. Este o combinație de hidrogel și silicon, fluorosilicon, care reușește să crească permeabilitatea oxigenului, chiar și cu un volum redus de apă. Acest compus combină calitățile lentilelor de contact moi și dure. Dezavantajul acestor lentile este nivelul scăzut de umectabilitate și tendința de depuneri pe lentilele de contact.

Umectabilitatea este tendința ca un fluid să se răspândească sau să adere la o suprafață solidă în prezența altor fluide nemiscibile. Lentilele de contact realizate din cauciuc siliconic (material hidrofob) realizează rareori o umectabilitate suficientă a materialului, care este necesară pentru a facilita alunecarea lentilelor de contact pe ochi.

Conținutul de apă al lentilelor de contact

Conținutul de apă al unei lentile este exprimat prin procentajul volumului de apă într-un anumit material. Suma optimă este de aproximativ 60%. Pentru lentilele moi din hidrogel, transparența mediilor depinde de conținutul de apă. Îmbătrânirea materialelor scade conținutul de apă și afectează permeabilitatea lentilei de contact la lumină (situație în care lentila are o nuanță galbenă sau gri). O astfel de lentilă este inutilizabilă. Dacă o lentilă de contact moale se usucă, este deteriorată și trebuie înlocuită.

Permeabilitate la oxigen

Permeabilitatea oxigenului prin lentilă la cornee este abreviată prin utilizarea „Dk“ (coeficient de difuzie), unde “D” este capacitatea moleculelor de gaze să se miște în interiorul materialului și “k” este cantitatea de gaz care se va potrivi într-un volum specific. Transmisibilitatea oxigenului lentilelor de contact este definită după cum urmează:

• Scăzută: mai puțin de 12 Barrer/cm
• Moderată: 12 până la 34 Barrer/cm
• Ridicată: 35 până la 100 Barrer/cm

Lentilele cu Dk/t scăzut sunt în principal modelele mai vechi sau cele cu dioptrie mai mare. O permeabilitate ridicată la oxigen este realizată prin lentile de contact din silicon hidrogel.

Valoarea Dk determină proprietățile materialelor lentilelor de contact. Un oftalmolog trebuie să ia în considerare grosimea lentilei, precum și permeabilitatea. Împreună formează valoarea Dk/ t, numită transmisibilitate, care caracterizează lentila.

Citiți în continuare: Sunt lentilele cu un conținut mai mare de apă mai bune?

Filtrul UV în lentilele de contact

Filtrul UV în lentilele de contact protejează corneea de a fi deteriorată de razele ultraviolete.Cu toate acestea, protecția nu este garantată, așa cum este prin purtarea ochelarilor de soare, deoarece pleoapele și conjunctiva nu sunt protejate. Prin urmare, lentilele de contact cu protecție UV nu trebuie tratate ca înlocuitori pentru ochelarii de protecție, cum ar fi ochelarii de soare absorbanți de UV deoarece nu acoperă complet ochiul și zona înconjurătoare. Citiți în continuare: Tot ce trebuie să știți despre protecția UV a ochelarilor de soare (Filtrul UV400)

Nuanță ușor de manevrat

Multe lentile de contact au adăugată, de obicei, o ușoară nuanță albastră sau verde, pentru a vă ajuta să o vedeți mai bine atunci când lentila este în blister și în timpul aplicării/ scoaterii sau dacă o scăpați pe jos(dacă o scăpați accidental pe podea, aruncați-o). Vopselele de nuanțare sunt greu de detectat și nu afectează culoarea ochilor.

Diametrul

Diametrul (DIA) este unul dintre cei mai importanți parametri în alegerea unui tip adecvat de lentile de contact, pentru fiecare utilizator. Citiți în continuare: Cum să interpretați prescripția pentru lentilele de contact.

Grosimea centrului

Referitor la termenul – transmisibilitatea lentilelor de contact (Dk/t) Unitatea este definită în Barrer/cm. Această valoare este de obicei listată de producător numai pentru lentilele de contact cu –3,00 D, iar valoarea „t“ este definită ca grosime a centrului, adică cea mai subțire parte a lentilei, ceea ce poate fi ușor înșelătoare pentru medicii oftalmologi.